„Saul stătea la marginea cetăţii Ghibea, sub rodiul din Migron, şi poporul care era cu el era aproape şase sute de oameni.” (1 Samuel 14:1,2)

Era o vreme când Israel ducea lupte grele cu filistenii. Însă regele Saul era genul de lider contemplativ care se odihnește în vreme de război, pe seama victoriile din trecut. Dormea la umbră. Și nu era singur: avea cu el șase sute de oameni care dormeau și ei. O imagine sumbră care descrie realitatea de astăzi. Biserici lipsite de pasiune, care nu realizează nimic. Deși ne aflăm sub ocupație inamică, ne visăm în vacanță. Rodiul este un pom exotic oriental care reprezintă belșugul, el fiind denumit și fructul paradisului (Numeri 13:23).

Umbra stabilității financiare provoacă apatia spirituală. Nu ne pasă de ceilalți, avem fiecare rodiul nostru, devenind zilnic preocupați de propriul confort. În același tipar de gândire cu al regelui Saul,  ne ascundem deseori nepăsarea noastră în spatele propriei neprihăniri: „Eu nu plec nicăieri, până când nu îmi spune Domnul!” Ionatan însă e genul de tânăr plin de energie, care devine activ tocmai în ziua în care toți se resemnează la umbră. El nu poate sta liniștit. El știe un lucru: fă ceva posibil, iar cu siguranță Dumnezeu va realiza imposibilul. E gata să plece: la luptă. Dar nu pleacă singur. Mai ia cu el pe unul mai tânăr. Pentru că oamenii credincioși nu așteaptă o zi specială. Ei nu pierd timpul aflând ce trebuie să facă, când deja știu demult ce au de făcut. Trebuie să credem că schimbările notabile vor apărea doar în momentul în care ieșim din zona de confort.

 „N-a spus nimic tatălui său.”  De ce oare nu i-a spus? L-ar fi lăsat oare să plece? Cu siguranță nu. Pentru că există mulți indivizi astăzi în jurul nostru care vor să ne țină la umbră. Să ne demoralizeze: „-Lasă frate, cu o floare nu se face primăvară! – Nu, dar ea poate prevesti începutul ei!” Fii gata să ieși din umbră! Poate umbra comodității, a necredinței, a păcatului sau poate chiar a falsei spiritualități.

Filistenii când i-au văzut pe cei doi, au început să facă glume pe seama lor. (1 Samuel 14:12) „-Veniți să vă arătăm ceva…ultima aplicație pe Android.” Însă în ciuda ridiculizării, Ionatan a repurtat o mare victorie împotriva filistenilor. Deși nu avea nicio autoritate, deși nu dispunea de resurse, puterea lui Dumnezeu a fost dezlănțuită. Iar când poporul Israel a observat că Dumnezeu nu i-a părăsit, l-au urmat fără rezerve pe tânărul prinț. Când Dumnezeu ridică un om ca Ionatan în societate, cei credincioși ajung direcționați, iar cei fricoși devin încurajați. Dacă dorești ca puterea lui Dumnezeu să fie dezlănțuită în viața ta, fii un Ionatan, sau dacă nu poți fii, stai măcar lângă el ducându-i armele. Povestea ne spune că cel care-i ducea armele, de fapt, purta o singură armă: sabia lui Ionatan. Aceasta e povestea: doi oameni, o sabie și o credință care preia inițiativa.

 

 

Rodiul din Migron. Povestea unei lupte

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *